”Lângă crucea Mântuitorului stăteau și plângeau oamenii cei mai devotați care-L iubeau: Preacurata Lui Maică, Maria lui Cleopa, Apostolul Ioan și Maria Magdalena. Chiar și pe cruce, îndurând cele mai crunte chinuri, Iisus n-a uitat de Maica Sa iubită.
Părea că natura însăși era îngrozită de patimile Fiului lui Dumnezeu. Pe la ora șase, după timpul iudeilor, se făcuse, deodată, întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea. În ceasul al nouălea, Iisus a strigat cu voce tare:
- Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
Mântuitorul suferea nu numai de durerea trupească, ci și de cea sufletească. El luase asupra Sa toată povara păcatelor omenești. Istovit de chinuri, a zis cu voce de mucenic:
- Mi-e sete!
Unul dintre ostași a înmuiat un burete în oțet, l-a înfipt în vârful unei trestii și i L-a dus la gură. Atunci când Iisus a gustat oțetul, știind că a băut din paharul suferinței până la fund, a zis:
- Săvârșintu-s-a.
Ridicând ochii spre cer, a strigat:
- Tată, în mâinile Tale îmi dau sufletul Meu! și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu